PROTECTIA MEDIULUI INCONJURATOR PRINCIPALUL OBIECTIV AL OMENIRII IN SECOLUL AL-XXI-LEANatura îsi are legile ei care trebuie respectate cu sfinþenie. A i le încãlca, înseamnã profana puritatea constituirii acestora încã de la începutul începuturilor. Dacã ne punem câteva întrebãri ca de exemplu: câte mari si câte oceane mai sunt pure ca odinioarã, sau câtã vegetatie mai încântã simturile noastre, nu putem sã dam un rãspuns, aceasta pentru cã în ultimii ani au apãrut semnale alarmante.
Existenta planetei noastre este amenintatã de tot felul de fenomene specifice civilizatiei moderne care în înaintarea ei cãtre progres, rãmâne constient sau inconstient indiferent la urmãrile cuceririlor stiinþei si tehnicii moderne, desi aceste urmãri sunt destul de vãtãmãtoare si chiar fatale Pãmântului.Problema poluãrii este astãzi extrem de gravã. Trebuie sã facem deosebire între poluarea atmosferei, care amenintã viitorul planetei noastre, si cea a solului si a apei, care creeazã mari dificultati fiecãrei natiuni si mai ales tãrilor industrializate din America de N, Europa, Rusia si Extremul Orient, alterând calitatea vietii.Problema poluãrii atmosferice este incontestabil cea mai gravã. Formele de poluare ale aerului sunt multiple, în egalã mãsurã fiind afectatã si structura planetei din punct de vedere geologic, hidrologic si biotic. S-a ajuns la smog, la problema reziduurilor, la eutrofizarea apelor, la ploile acide, la efectul de serã, la topirea ghetarilor si la perioada de secetã din dorinta omului de a acumula cât mai multe bunuri materiale în dauna propriei sale existente.In fata acestor primejdii cu urmãri care pot deveni catastrofale oamenii de stiinta au fãcut front comun, ei fiind totusi neputinciosi în a rezolva aceste probleme, rolul primordial pentru crearea unei noi dimensiuni viitoarei societãþi viabile revenind tuturor comunitãþilor umane. Societãþile moderne încep sã realizeze cã sunt pe cale nu numai de a-ºi distruge mediul înconjurãtor dar chiar de a-si submina propriul viitor. Foarte putine guverne si agentii pentru dezvoltare din întreaga lume au încercat sã schimbe sensul acestor tendinte amenintãtoare. Construirea unui viitor stabil, adaptat necesitãtilor ecologice, trebuie sã aibã în vedere o viziune clarã referitoare la un mediu propice vietii.O societate viabilã este aceea care îsi satisface nevoile fãrã a pune în pericol perspectivele generatiilor viitoare. Aceastã definitie presupune responsabilitatea fiecãrei generatii fatã de asigurarea posibilitãtii ca urmãtoarea generatie sã beneficieze de o zestre naturalã si economicã nediminuatã. In ultimile decenii, cea mai mare parte a natiunilor în curs de dezvoltare au aspirat cãtre economii bazate pe combustibili fosili si centrate în jurul "zeului automobil", de tipul celor din vest. Dar plecând de la problemele locale privind poluarea ireversibilã a aerului si ajungând la amenintarea globalã pe care o reprezintã schimbarea climei, reiese cã aceste societãti sunt departe de a fi durabile, ele pregãtindu-si cu rapiditate propria lor pieire. In mod evident, o economie ce provoacã schimbarea rapidã a climei - de care depinde capacitatea sa de producere a hranei nu poate fi viabilã, ca si aceea care conduce la tãierea masivã a pãdurilor ce asigurã combustibilul, materia primã si nu în ultimul rând oxigenul necesar vietii.Schimbãrile fundamentale din domeniul energetic, silviculturã, agriculturã si din alte domenii nu pot avea loc fãrã modificãri esentiale din punct de vedere social, economic si moral al societãtilor umane. Deci, este necesarã o perioadã de tranzitie spre o societate viabilã atât pentru tãrile dezvoltate cât si pentru cele slab dezvoltate, pentru liderii politici si populatie care vor trebui sã-si adapteze munca si timpul liber la un nou set de principii, având ca obiectiv prosperitatea si protectia generatiilor viitoare.In prezent nu existã modele pentru o societate viabilã, dar trebuie elaborat un nou "set de valori" pentru a realiza o astfel de societate. Printre cele mai evidente mutatii spre o astfel de societate vor fi cele legate de întrebuintarea fortei de muncã. Trecerea de la combustibili fosili la diverse surse regenerabile de energie, extragerea unor cantitãti mai mici de minereuri si reciclarea deseurilor, restructurarea practicilor legate de agriculturã si silviculturã vor crea un numãr mare de locuri de muncã din unele ramuri traditionale. Pierderile înregistrate în minele de cãrbune, productia de automobile, constructii de drumuri si prospectarea metalelor vor fi compensate de cresterea numãrului celor ce se vor ocupa cu fabricarea si vânzarea celulelor solare fotovoltaice, a turbinelor eoliene, a bicicletelor, a echipamentelor pentru transporturi în comun; distilãrile de alcool vor înlocui rafinãriile de petrol, vor fi create numeroase tehnologii pentru reciclarea deºeurilor. Mutatii importante vor avea loc si în domeniul profesiilor. Printre profesiile foarte cãutate se vor numãra cele de prospector eolian, revizor al eficientei energetice si al arhitecturii "solare", determinate de tranzitia cãtre o economie a energiei regenerabile.Numãrând astãzi numai câteva sute locurile de muncã din aceste domenii pot ajunge pe plan mondial de ordinul milioanelor în câteva decenii. In agriculturã, pe mãsurã ce se vor rãspândi noile modele agricole si se va elimina folosirea pesticidelor, va exista o cerere tot mai mare de agronomi si de specialisti în metode biologice de combatere a dãunãtorilor. Multi oameni cu studii superioare îsi vor valorifica cunostintele profesionale în alte domenii de muncã, în scopul creãrii unei economii ecologice si a protectiei mediului.Intr-o societate viabilã, bugetele militare nationale vor reprezenta numai o micã parte din ceea ce sunt ele astãzi. Va avea loc o trecere masivã a resurselor din domeniul militar în cel al eficientei energetice, a conservãrii solului, a plantãrii arborilor, a planificãrii familiale, a eradicãrii unor boli. Pentru realizarea acestor deziderate, naþiunile vor trebui sã coopereze într-o mãsurã mult mai mare, fatã de tot ce a cunoscut lumea pânã acum.Tranzitia spre o societate viabilã nu poate avea loc fãrã o transformare a prioritãtilor si valorilor individuale. Întrucât acumularea avutiei personale si/sau nationale nu mai constituie telul principal, distanta care îi separã pe cei bogati de cei sãraci se va diminua eliminându-se astfel tensiunile sociale. Natiunile care vor întelege cã atingerea acestor teluri necesitã un larg set de valori, incluzând principiile democratice, libertatea de a inova, respectul fatã de drepturile omului si acceptarea diversitãtii.In fata acestor sarcini comune atât de dificile si numeroase pe care le implicã actiunea de "reparare" si protejare a planetei, ideea purtãrii unui rãzboi ar putea deveni un anacronism. Viitorul umanitãtii este incert iar dacã nu se iau mãsuri încã de pe acum planeta noastrã si locuitorii ei se aflã în fatã unei profunde schimbãri negative si catastrofale. Pentru a câstiga bãtãlia va trebui sã se facã sacrificii; trebuie sã îndepãrtam pericolul unui nou rãzboi mondial, sã cream o viatã cu adevãrat umanã pentru generatiile actuale dar mai ales pentru cele viitoare.Noi suntem încrezãtori în viitor.
Editor: Ciobanu Beatrice-Adriana
Universitatea "Al.I Cuza", Facultatea de Biologie
Zaporul a revenit pe raul Bistrita
