Protectia mediului

Valea Bistriţei, cu un traseu semnificativ, s-a impus semnificativ şi în Munţii Bistriţei, contribuind la modelarea acestora. Începând de la ieşirea din Depresiunea Dornelor şi până la intrarea în Cracău-Bistriţa, râul şi-a săpat o vale adâncă, despre care se susţine, că îşi menţine actualul curs din Sarmaţian, pe acest traseu tăind formaţiuni mai dure(Cheile Zugreni cu versante abrupte) cât şi mai friabile(Broşteni->Borca->aval). Zona de lărgire de la Broşteni şi până la Poiana Teiului este marcată de prezenţa a numeroase aşezări. În privinţa circulaţiei de pe Valea Bistriţei, trebuie amintit că "drumul plutelor" a fost înlocuit cu unul rutier, iar la coada lacului a fost construit viaductul Poiana Largului, ce face legătura dinspre Vatra Dornei spre Târgu Neamţ şi Piatra Neamţ. Valea Bistriţei, ca urmare a amenajărilor hidroelectrice, a devenit o importantă zonă turistică, atât prin potenţialul propriu ca şi a posibilităţilor de pătrundere în zonele montane din vecinătate.

miercuri, 8 aprilie 2009

EDUCAŢIA ECOLOGICĂ ÎN ŞCOLI

de Rodica MOHAN

Dezvoltarea fără precedent a tehnicii, în toate domeniile activităţii umane, are aspectele sale pozitive, dar şi efecte negative, prin prejudicii aduse naturii sub diverse forme, ca: poluarea mediului, dezechilibrele ecologice şi deteriorarea ecosistemelor naturale.
Prin progresul ştiinţei şi tehnicii, care înregistrează rezultate spectaculoase, omul trebuie să înţeleagă perfect relaţia sa cu natura, că el este o parte a naturii, depinde de aceasta, dar nu este superior ei. Aşa cum spunea B. Commoner: Noi le furăm generaţiilor viitoare elementele vitale: aerul şi solul … astfel că societatea contemporană trebuie să acorde o atenţie prioritară naturii, să rezolve realist criza ecologică.
Omul, prin întreaga sa activitate, stă la originea comportamentului iresponsabil faţă de mediu, dar tot el este în măsură să amelioreze “sensul ecologic” actual, atât în plan social-politic, cât şi economic, cultural, artistic şi educaţional.
Educaţia ecologică a lumii contemporane trebuie să fie un proces activ, continuu, de la o vârstă fragedă, prin acţiuni concrete, practice, la scară globală sau locală, în toate mediile şi să antreneze cât mai mult întreaga societate. Ca orice formă de educaţie şi cea ecologică are la bază principii obiective de realizare. În primul rând, se relevă necesitatea formării la om a unei conştiinţe, gândiri sau conduite ecologice. O dată cu dezvoltarea societăţii, omul a creat o serie de factori artificiali – factori sociali, care au devenit prioritari, permanent şi cu efect negativ de acutizare a crizei ecologice. Eradicarea acestora se poate face doar la nivel global, tot prin acţiuni cu caracter social, lichidarea sărăciei, a discriminării rasiale, a războaielor. Necesitatea informării corecte a populaţiei în privinţa acţiunilor de exploatare raţională a resurselor naturale, de evitare a degradării mediului ambiant, de conservare a ecosistemelor, de cunoaştere perfectă a legilor şi fenomenelor care guvernează în natură. Pentru reuşita educaţiei ecologice, trebuie urmate anumite direcţii şi principii. Astfel, manifestările internaţionale (conferinţe, congrese) au stabilit responsabilităţile ce revin guvernelor şi organizaţiilor naţionale în privinţa protecţiei şi conservării mediului înconjurător. Educaţia tinerilor în domeniul protecţiei mediului trebuie să se facă în şcoli, la toate disciplinele şi prin activităţi extraşcolare organizate de şcoală, fundaţii sau alte instituţii. Educaţia ecologică prinde un contur interdisciplinar şi polivalent.
O altă cale de educaţie ecologică este formarea de specialişti în problemele mediului. Astfel, se vor instrui tineri, profesori sau voluntari, care, sub aspect ştiinţific, să cunoască noţiuni de ecologie, modul de funcţionare al ecosistemelor naturale şi antropizate, interrelaţia om-mediu etc.
În şcoli, educaţia ecologică revine biologiei, dar nu numai, ea trebuind să parcurgă anumite etape:
- Cunoaşterea şi observarea naturii prin descrieri, vizionări de filme şi casete, dar, mai ales, prin acţiuni extraşcolare: drumeţii, excursii, expediţii tematice, când elevii iau contact direct cu mediul înconjurător, se bucură de frumuseţile naturii sălbatice, a unui mediu natural curat.
- Formarea sentimentului ecologic la elevi, de ataşament faţă de natură, de încântare, relaxare faţă de frumosul pe care ţi-l oferă mediul înconjurător.
- Implicarea personală. Prin discuţii la clasă, dascălul reuşeşte să sensibilizeze elevii în privinţa implicării fiecăruia în acţiuni concrete, de a fi folositori comunităşii.
- Asumarea responsabilităţii. Se formează în timp un comportament ecologic, când elevii ştiu ce responsabilităţi implică relaţia lor cu cei din jur, cu mediul ambiant, cu societatea.
- Constituirea, la nivel de grup, a strategiilor de acţiune. În timp, educaţia ecologică asigură tinerilor modalităţile concrete de acţiune în orice situaţie. Tânăra generaţie va putea organiza activităţi de protecţie a mediului, de protejare şi salvare a speciilor rare, de evitare a poluării.
Pentru reuşita scopului propus, de mici, încă de la preşcolari, se organizează acţiuni, ca: turismul ecologic, expoziţii de desene, de fotografii din natură, creaţii literare tematice, filatelie etc. Realizarea unei colecţii cu materiale din natură (ierbare, ouă, pene, cuiburi), realizarea, în diverse ecosisteme, a unor mici filme, a înregistrărilor video pe baza unor teme propuse.
Iniţierea unor cercuri de iubitori ai naturii –“Micii ecologişti”- implică elevii în toate acţiunile practice ecologice din şcoală. Ei vor fi promotorii gândirii ecologice, primii mici specialişti cu iniţiativă şi aplicativitate în domeniul ecologic. De asemenea, elaborarea şi redactarea unor reviste de specialitate, de informare ecologică (de ex.: “Planeta albastră”, “Terra”, “Ecos”) vor coordona acţiunile intreprinse de elevi, cât şi o informare adecvată. La ciclul primar se poate realiza o informare ecologică zilnică, într-un timp scurt, sub forma: “Mica pastilă ecologică”.
Participarea, cu elevii, la toate activităţile locale, cu implicaţii ecologice: plantarea de puieţi, curăţenia parcurilor, amenajarea unor sere etc. Grija pentru mediu se poate concretiza prin acţiuni la nivelul şcolii şi împrejurimile ei. Se poate constitui Comisia de mediu curat al şcolii, care urmăreşte curăţenia în clase, în curtea şcolii. Se plantează flori în grădina şcolii, se instituie concursul cu cea mai frumoasă şi curată clasă.
Prin atragerea mass-mediei locale, care să popularizeze acţiunile concrete, realizate la nivel de şcoală, se pot găsi sponsori care să contribuie la marile activităţi ecologice. Elevii trebuie să fie antrenaţi în acţiunile de colectare a deşeurilor, să înţeleagă necesitatea reciclării hârtiei, sticlei, textilelor etc. Rolul profesorului nu se limitează doar la stocarea informaţiilor ecologice, ci trebuie să urmărească modul de activare a acestora.
Adevărata educaţie ecologică îşi va atinge scopul numai când elevii de azi, viitorii cetăţeni de mâine, vor fi convinşi de necesitatea ocrotirii naturii, vor deveni factori activi prin acţiuni de apărare împotriva calamităţilor naturale, de retehnologizare a echipamentelor industriale, de înfiinţare de noi staţii de epurare a apelor uzate pentru reducerea efectului poluării mediului Ei vor găsi soluţii prin care să lege prezentul de viitorul planetei.

sursa:
http://ecos-magazine.com

miercuri, 1 aprilie 2009

Ecologia este in multe aspecte asemanatoare cu religia. Stim ca suntem in pacat dar nu vrem sa ni se spuna asta in fiecare zi. Din cauza aceasta fiecare tentativa de informare a individului trebuie sa aiba succes atunci cand cauta ceva despre ecologie, sa i se puna pe tava toate motivele pentru care trebuie sa isi schimbe atitudinea si modul de viata, fara mesaje apocaliptice si fara sa fie acuzat.

Sursa: http://www.ecosemnal.ro