Valea Bistriţei: martie 2009

sâmbătă, 21 martie 2009

PROTECTIA MEDIULUI INCONJURATOR PRINCIPALUL OBIECTIV AL OMENIRII IN SECOLUL AL-XXI-LEA

Natura îsi are legile ei care trebuie respectate cu sfinþenie. A i le încãlca, înseamnã profana puritatea constituirii acestora încã de la începutul începuturilor. Dacã ne punem câteva întrebãri ca de exemplu: câte mari si câte oceane mai sunt pure ca odinioarã, sau câtã vegetatie mai încântã simturile noastre, nu putem sã dam un rãspuns, aceasta pentru cã în ultimii ani au apãrut semnale alarmante.
Existenta planetei noastre este amenintatã de tot felul de fenomene specifice civilizatiei moderne care în înaintarea ei cãtre progres, rãmâne constient sau inconstient indiferent la urmãrile cuceririlor stiinþei si tehnicii moderne, desi aceste urmãri sunt destul de vãtãmãtoare si chiar fatale Pãmântului.Problema poluãrii este astãzi extrem de gravã. Trebuie sã facem deosebire între poluarea atmosferei, care amenintã viitorul planetei noastre, si cea a solului si a apei, care creeazã mari dificultati fiecãrei natiuni si mai ales tãrilor industrializate din America de N, Europa, Rusia si Extremul Orient, alterând calitatea vietii.Problema poluãrii atmosferice este incontestabil cea mai gravã. Formele de poluare ale aerului sunt multiple, în egalã mãsurã fiind afectatã si structura planetei din punct de vedere geologic, hidrologic si biotic. S-a ajuns la smog, la problema reziduurilor, la eutrofizarea apelor, la ploile acide, la efectul de serã, la topirea ghetarilor si la perioada de secetã din dorinta omului de a acumula cât mai multe bunuri materiale în dauna propriei sale existente.In fata acestor primejdii cu urmãri care pot deveni catastrofale oamenii de stiinta au fãcut front comun, ei fiind totusi neputinciosi în a rezolva aceste probleme, rolul primordial pentru crearea unei noi dimensiuni viitoarei societãþi viabile revenind tuturor comunitãþilor umane. Societãþile moderne încep sã realizeze cã sunt pe cale nu numai de a-ºi distruge mediul înconjurãtor dar chiar de a-si submina propriul viitor. Foarte putine guverne si agentii pentru dezvoltare din întreaga lume au încercat sã schimbe sensul acestor tendinte amenintãtoare. Construirea unui viitor stabil, adaptat necesitãtilor ecologice, trebuie sã aibã în vedere o viziune clarã referitoare la un mediu propice vietii.O societate viabilã este aceea care îsi satisface nevoile fãrã a pune în pericol perspectivele generatiilor viitoare. Aceastã definitie presupune responsabilitatea fiecãrei generatii fatã de asigurarea posibilitãtii ca urmãtoarea generatie sã beneficieze de o zestre naturalã si economicã nediminuatã. In ultimile decenii, cea mai mare parte a natiunilor în curs de dezvoltare au aspirat cãtre economii bazate pe combustibili fosili si centrate în jurul "zeului automobil", de tipul celor din vest. Dar plecând de la problemele locale privind poluarea ireversibilã a aerului si ajungând la amenintarea globalã pe care o reprezintã schimbarea climei, reiese cã aceste societãti sunt departe de a fi durabile, ele pregãtindu-si cu rapiditate propria lor pieire. In mod evident, o economie ce provoacã schimbarea rapidã a climei - de care depinde capacitatea sa de producere a hranei nu poate fi viabilã, ca si aceea care conduce la tãierea masivã a pãdurilor ce asigurã combustibilul, materia primã si nu în ultimul rând oxigenul necesar vietii.Schimbãrile fundamentale din domeniul energetic, silviculturã, agriculturã si din alte domenii nu pot avea loc fãrã modificãri esentiale din punct de vedere social, economic si moral al societãtilor umane. Deci, este necesarã o perioadã de tranzitie spre o societate viabilã atât pentru tãrile dezvoltate cât si pentru cele slab dezvoltate, pentru liderii politici si populatie care vor trebui sã-si adapteze munca si timpul liber la un nou set de principii, având ca obiectiv prosperitatea si protectia generatiilor viitoare.In prezent nu existã modele pentru o societate viabilã, dar trebuie elaborat un nou "set de valori" pentru a realiza o astfel de societate. Printre cele mai evidente mutatii spre o astfel de societate vor fi cele legate de întrebuintarea fortei de muncã. Trecerea de la combustibili fosili la diverse surse regenerabile de energie, extragerea unor cantitãti mai mici de minereuri si reciclarea deseurilor, restructurarea practicilor legate de agriculturã si silviculturã vor crea un numãr mare de locuri de muncã din unele ramuri traditionale. Pierderile înregistrate în minele de cãrbune, productia de automobile, constructii de drumuri si prospectarea metalelor vor fi compensate de cresterea numãrului celor ce se vor ocupa cu fabricarea si vânzarea celulelor solare fotovoltaice, a turbinelor eoliene, a bicicletelor, a echipamentelor pentru transporturi în comun; distilãrile de alcool vor înlocui rafinãriile de petrol, vor fi create numeroase tehnologii pentru reciclarea deºeurilor. Mutatii importante vor avea loc si în domeniul profesiilor. Printre profesiile foarte cãutate se vor numãra cele de prospector eolian, revizor al eficientei energetice si al arhitecturii "solare", determinate de tranzitia cãtre o economie a energiei regenerabile.Numãrând astãzi numai câteva sute locurile de muncã din aceste domenii pot ajunge pe plan mondial de ordinul milioanelor în câteva decenii. In agriculturã, pe mãsurã ce se vor rãspândi noile modele agricole si se va elimina folosirea pesticidelor, va exista o cerere tot mai mare de agronomi si de specialisti în metode biologice de combatere a dãunãtorilor. Multi oameni cu studii superioare îsi vor valorifica cunostintele profesionale în alte domenii de muncã, în scopul creãrii unei economii ecologice si a protectiei mediului.Intr-o societate viabilã, bugetele militare nationale vor reprezenta numai o micã parte din ceea ce sunt ele astãzi. Va avea loc o trecere masivã a resurselor din domeniul militar în cel al eficientei energetice, a conservãrii solului, a plantãrii arborilor, a planificãrii familiale, a eradicãrii unor boli. Pentru realizarea acestor deziderate, naþiunile vor trebui sã coopereze într-o mãsurã mult mai mare, fatã de tot ce a cunoscut lumea pânã acum.Tranzitia spre o societate viabilã nu poate avea loc fãrã o transformare a prioritãtilor si valorilor individuale. Întrucât acumularea avutiei personale si/sau nationale nu mai constituie telul principal, distanta care îi separã pe cei bogati de cei sãraci se va diminua eliminându-se astfel tensiunile sociale. Natiunile care vor întelege cã atingerea acestor teluri necesitã un larg set de valori, incluzând principiile democratice, libertatea de a inova, respectul fatã de drepturile omului si acceptarea diversitãtii.In fata acestor sarcini comune atât de dificile si numeroase pe care le implicã actiunea de "reparare" si protejare a planetei, ideea purtãrii unui rãzboi ar putea deveni un anacronism. Viitorul umanitãtii este incert iar dacã nu se iau mãsuri încã de pe acum planeta noastrã si locuitorii ei se aflã în fatã unei profunde schimbãri negative si catastrofale. Pentru a câstiga bãtãlia va trebui sã se facã sacrificii; trebuie sã îndepãrtam pericolul unui nou rãzboi mondial, sã cream o viatã cu adevãrat umanã pentru generatiile actuale dar mai ales pentru cele viitoare.Noi suntem încrezãtori în viitor.
Editor: Ciobanu Beatrice-Adriana
Universitatea "Al.I Cuza", Facultatea de Biologie

vineri, 20 martie 2009

Astazi citeam presa si din articol in articol am gasit un top interesant: 8 sfaturi pentru sex ecologic!

1.Stingeti luminile! - Stingeti becul cand va bagati in pat. Veti reduce astfel consumul de energie si implicit incalzirea globala. Cei care vor sa scape de inhibitii sunt invitati sa faca sex la lumina zilei.
2.Reduceti consumul de apa! - Faceti dus impreuna cu pertenera si veti economisi foarte multa apa, iar daca lucrurile se infierbanta, va sugeram sa continuati distractia in dormitor si sa nu lasati apa la dus sa curga. Peste un miliard de oameni sufera de sete.
2.Folositi ingrasaminte naturale! - Chiar aveti curajul sa va asezati in pielea goala pe iarba? Ca raspunsul sa fie pozitiv, trebuie mai intai sa folositi ingrasaminte naturale si abia apoi puteti sa va tavaliti prin fan. La ce va gandeati? :))
3.Jucariile erotice pot fi toxice! - Cel mai bine este sa folositi “jucariile” fabricate din sticla, metal, silicon, plastic dur si cauciuc.
4.Ce e scump e si bun! - Fie ca e vorba despre o piesa de lenjerie intima sau de o noua jucarie erotica, lucrurile bine facute, care se pot si repara, sunt de cele mai multe ori mai ecologice si pot fi folosite pentru o perioada mult mai lunga de timp. Jucariile erotice de calitate sunt de obicei mai scumpe, dar in mod sigur vor dura mai mult si vor oferi mai multa placere. Retineti acest lucru pentru cand mergeti la cumparaturi.
5.Aruncati prezervativele la gunoi! - Folositi-le cat de des aveti ocazia, insa nu le aruncati la toaleta pentru ca infunda tevile. Un lucru este clar, cei 3R (reduceti, refolositi, reciclati) nu se aplica si in cazul de fata.
6.Faceti miscare! - Exercitiul fizic este la randul lui un afrodisiac si ceva ce multi dintre noi ar trebui sa practice mai des. Exista insa o multime de exercitii care imbunatatesc viata sexuala a femeilor si barbatilor. Este vorba de cele Pilates si anumite exercitii de yoga. Ambele antreneaza muschii sexuali.
7.Alegeti afrodisiace naturale!
citit pe http://www.hotnews.ro/

joi, 19 martie 2009

In lupta cu rumegusul de pe Valea Bistritei

In evidenta Comisariatului Judetean al Garzii Nationale de Mediu se afla 834 de instalatii de debitat material lemnos, concentrate in zona de munte, in trei localitati urbane si 32 de comune. Potrivit comisarului-sef Constantin Hutupas, capacitatea anuala de prelucrare este de aproape doua milioane de metri cubi, rezultind 20.000 de metri cubi de rumegus si 30.000 mc de alte deseuri lemnoase si coaja. Rumegusul este prelucrat si valorificat in 63 de centrale termice, 17 uscatoare de lemn si 9 instalatii de brichetat. O parte este livrat catre crescatorii individuali de animale, Herghelia Lucina, Avicola SA Suceava si Botosani, Ceramica SA Iasi si Turbamin SA Poiana Stampei. Deseurile lemnoase ajung la Ambro SA Suceava si Somesul SA Dej, unde sint folosite la fabricarii celulozei, precum si la populatie, ca lemn de foc. Probleme cu depozitarea deseurilor apar in timpul verii, cind centralele nu functioneaza la capacitate, oamenii nu folosesc lemnele de foc, iar animalele sint la pasunat. Din anii precedenti, depozitele de rumegus insumeaza 102.000 de tone, carora li se adauga 30.000 de tone, din acest an. Comisariatul Judetean al Garzii Nationale de Mediu, la propunerea autoritatilor locale, a aprobat infiintarea unor depozite controlate de rumegus, acesta urmind sa fie preluat de Moldocim SA Bicaz si de catre Primaria municipiului Vatra Dornei, care in toamna va da in functiune centrala termica bazata pe aceasta materie prima. In acest an, comisarii de mediu au verificat 450 de instalatii de debitat lemn, au aplicat 64 de amenzi contraventionale, in valoare de 843,2 milioane de lei. 5 societati au primit somatii de inchidere, iar pentru o firma s-a dispus suspendarea autorizatiei de mediu. Pentru a rezolva problemele cauzate de deseurile de lemn din judet, comisarii de mediu solicita unele masuri de sprijinire a investitorilor in domeniu. Doi agenti economici suceveni, Solarpellets si Pin Ecolemn (firma romano-canadiana), intentioneaza sa puna in functiune instalatii de peletare a rumegusului umed rezultat din instalatiile de debitat. La Forestfalt SA Falticeni exista o instalatie in conservare de producere a placilor aglomerate, repunerea in functiune a acesteia necesitind investitii de circa un milion de dolari. O societatea ieseana intentioneaza sa produca placi aglomerate din deseuri din lemn si tocatura din recipiente din plastic. Darea in functiune a unei asemenea instalatii ar putea duce si la valorificarea PET-urilor, o alta problema deosebita a judetului. (L.D.)

In Neamt, râul Bistrita si lacul Bicaz au ajuns intr-o stare grava de poluare, fiind efectiv sufocate de tone de deseuri. Sute de scolari din Piatra Neamt, care s-au implicat in mod voluntar intr-o ampla actiune de ecologizare a apelor din judet, au strâns din albia Bistritei si de pe malurile Bicazului, in decurs de numai o zi, peste zece tone de PET-uri, ambalaje din carton si alte asemenea deseuri, aruncate fie de turisti, fie de diverse societati comerciale din zona. Reprezentantii Garzii de Mediu doar s-au aratat ingrijorati din cauza starii de poluare a apelor nemtene si au promis ca vor indesi controalele atât in rândul agentilor economici, cât si in zonele vizitate de turisti, urmând sa aplice sanctiuni drastice asupra celor care vor fi prinsi deversând deseuri in alte locuri decât in cele special amenajate. Actiunea de ecologizare a apelor, derulata in Neamt, face parte din campania „Verde 003”, care a demarat in judetul Suceava, care se va extinde de-a lungul Moldovei pâna in judetul Galati si care a reusit sa mobilizeze, pâna in prezent, nu mai putin de 1.700 de elevi voluntari.

Sursa: Gardianul

Vedere din Carpinis spre valea Bistritei/sat Madei

Vedere spre Dealul Puciosu/sat Madei

Raul Bistrita vazut de pe puntea lui Iacob /sat Madei

Oamenii vorbesc adeseori despre cum sa protejeze mediul inconjurator si ce ar trebui facut pentru a ajunge la o reusita.
Insa, cu toate acestea, cat vezi cu ochii in fiecare coltisor din tara, din intreaga lume poluarea atinge cote maxime.
Probabil exagerez , insa contaminarea mediului inconjurator cu materiale care interfereaza cu sanatatea umana pot produce pagube de neimaginat.
Sunt două categorii de materiale poluante (poluanţi). Poluanţii biodegradabili sunt substanţe, cum ar fi apa menajeră, care se descompun rapid în proces natural. Aceşti poluanţi devin o problemă când se acumulează mai rapid decât pot să se descompună. Poluanţii nondegradabili sunt materiale care nu se descompun sau se descompun foarte lent în mediul natural. Odată ce apare contaminarea, este dificil sau chiar imposibil să se îndepărteze aceşti poluanţi din mediu.
Poluarea aerului, a apelor, a solului poate fi combatuta doar datorita noua, a oamenilor, a celor care iubesc natura si vor sa traiasca intr-un mediu curat. Din cauza multor tragedii ale mediului inconjurator , s-au instituit legi care sa protejeze natura, insa putini le iau in considerare.
In concluzie, poluarea nu este altceva decat un factor intern, si spun intern pentru ca mana omului o provoaca in cele mai mari masuri, factor care nu aduce altceva decat distrugerea mediului si indirect a omului.

Zona Muntilor Bistrita. Extras din Romania, tourist map, Ministerul Turismului, 1989

Muntii Bistritei. Extras cu actualizari din volumul Asaltul Carpatilor, Consiliul National al Organizatiei Pionierilor, Bucuresti, 1985

Zona Muntilor Bistrita si Stanisoara. Harta 1, extras din Romania, tourist map, Ministerul Turismului, 1989

Pietrosul Bistritei, vazut din Muntii Rarau, de pe Pietrele Doamnei.foto: Vasile Bouaru (Radauti)

Configuratia generala a reliefului acestor munti nu permite parcurgerea unei creste propriu-zise, asemenea Muntilor Fagarasului, de exemplu. Vaile Barnar, Neagra, Negrisoara si Borca s-au adancit atat de mult (harta 2, extras cu actualizari din volumul Asaltul Carpatilor, Consiliul National al Organizatiei Pionierilor, Bucuresti, 1985), incat au creat o fragmentare enorma - se poate vorbi de masive diferite - Pietrosul, Barnarul, Budacu. Parcurgerea Muntilor Bistritei de la nord la sud ar fi echivalenta cu traseul: Zugreni - Bogolin - Pietrosu - Pasul Paltinis - Creasta Harlagia - Tiblesul Mare - Grinties; adica ocoluri foarte mari, pe la capetele Vailor Barnar, Negrisoara si Neagra. Imi aminteste ruta aceasta de Muntii Maramuresului, unde, similar, Vaile Repedea si Vaser au creat, practic, masive diferite.

Muntii Bistritei. Harta 2, extras cu actualizari din volumul Asaltul Carpatilor, Consiliul National al Organizatiei Pionierilor, Bucuresti, 1985

Intrarea in golul alpin, urcand dinspre localitatea Borca.

Totul pare in paragina. Cresterea oilor este o activitate in declin. Desi am condamnat intotdeauna raul facut muntelui, mai ales in forma sa agresiva, totusi, la ora actuala, acest rau adus de activitatile pastorale mi se pare aproape neinsemnat fata de cel pricinuit de patrunderea activitatilor motorizate in splendidul spatiu montan.

Vf. Intre Borci.

Distingem cu claritate undeva departe, spre nord, Pietrosul Bistritei si Giumalaul, apoi "peste drum" creasta la fel de fragmentata a Muntilor Stanisoara. Vedem formele zvelte ale Ceahlaului, spre vest Calimanii, iar mai aproape de noi creasta Negrisoara si creasta care duce de la Paltinis - peste crestetul ascutit al Varfului Tiblesul Mare - la Grinties (harta 2). Vaile Negrisoara, Neagra si Borca sunt jos de tot, puternic adancite.

De pe Vf. Budacu (1859 m), privim spre nord; in fata este Vf. Barnaru, iar in plan indepartat urmeaza Pietrosul Bistritei si Vf. Giumalau.

Culmea Slopatu, in coborare de pe cel mai inalt varf din Muntii Bistritei spre localitatea Borca (in ultimul plan sunt Muntii Stanisoarei).

Muntii Bistritei, lacul de langa o stana.

Muntii Stanisoara. Harta 3, extras cu actualizari din volumul Asaltul Carpatilor, Consiliul National al Organizatiei Pionierilor, Bucuresti, 1985.

Muntii Stanisoarei, capatul localitatii Sabasa.

Muntii Stanisoarei, mai in amonte de capatul localitatii Sabasa.

Muntii Stanisoarei: de pe Vf. Bivolu spre sud vedem Vf. Babsa.

Muntii Stanisoarei: de pe Vf. Bivolu privim spre nord-vest, catre Trecatoarea Stanisoara.

Urmeaza coborarea si aveam trei variante: una pe traseul pe care am venit; o alta pe muchia golasa care se desprinde spre vest, trecand pe langa o stana pana la trecatoarea Stanisoara; a treia spre Valea Farcasa. Am optat pentru aceasta ultima varianta. Asa ca am coborat pe traseul pe care am venit pana la stana nr. 3, iar de aici am luat-o spre stanga. Prindem repede un drum forestier si ne gandeam cu groaza la cei vreo 20 de kilometri pana la Farcasa. Am avut insa noroc si aici. Ne-a luat un camion care transporta lemn, pana la soseaua nationala.

Muntii Stanisoarei: peisaj tipic Carpatilor Orientali, aici pe Valea Farcasa.

In concluzie, putem spune ca am intrat in doua masive pitoresti, unde natura mai este inca la ea acasa, desi pe vai exploatarile forestiere sunt importante. Nu am gasit harti ale masivelor, doar schite. De aceea a fost destul de greu sa facem o descriere foarte precisa; multe vai, stane sau alte repere nici nu au nume.

miercuri, 18 martie 2009

Mi-a placut mult la Iasi o campanie pe care am vazut-o desfasurata in Copou. Copacii de pe marginea drumului aveau, toti, o panglica legata in jurul trunchiului.

La schimb, noi le dam copacilor, din cind in cind, ba o secure, ba o drujba. E echitabil?

ESTE O PROBLEMA TAIEREA EXCESIVA A ARBORILOR?

Da este, deoarece prin taierea multor arbori, aceste resurse naturale se epuizeaza si nu vom mai avea oxigen.Prin concluzie taierea excesiva a arborilor este distrugerea vietilor noastre.

ESTE O PROBLEMA, SA ARUNCI GUNOAIELE PE JOS?

Unii spun nu. Dar de ce?Unii spun ca nu este o problema , deoarece aruncand o hartie (de exemplu) pe jos o ia vantu si ajunge undeva unde o va lua un om de la salubritate.Uite ca nu e asa , ia sa ne gandim daca am arunca toata lumea gunoaie pe jos unde vom ajunge?Va spun eu ! Intr-o cocina de porci, chiar mai rau.Va place sa traiti in curatenie si in lux.Pai daca va place protejati natura. Natura este un lux pentru vietatile de pe pamant pentru noi oamenii.Asa ca va spun haideti sa traim toti in lux.In concluzie este o problema aruncarea gunoaielor deoarece poluam natura si ne poluam si pe noi si acest lucru nu este bun pentru vietile noatre.Pentru final:SALVATI NATURA!!!!!!!!

Piatra Teiului - monument natural, curiozitare a naturii, un loc deosebit de pitoresc situat la o intersectie de cai rutiere care fac legatura dintre Bucovina, Ardeal si Moldova.

marți, 17 martie 2009

CODRUL, FRATE CU ROMÂNUL ?
Cronicile spun că, pe vremea lui Burebista, 90% din actualul teritoriu al României era acoperit de păduri. Acum, după mai bine de două milenii, „codrul, frate cu românul”, ne mai este frate doar în proporţie de 25 %. Vă invit să citiţi mesajul unui mare „anonim”, mesaj rostit nu mai departe de acum 69 de ani, pe 14 februarie 1937, chiar de „Ziua îndrăgostiţilor”... Poate că, într-o zi, datorită acestei coincidenţe, îl vom putea cinsti şi altfel pe Sfântul Valentin. Ce ziceţi ?
------------------------------------------------------------
“Despădurirea merge mână în mână cu decadenţa popoarelor” După ce, în urma unei lupte îndelungi, a câştigat terenul şi a liniştit pământul, pădurea se păstrează pe poziţia cucerită împotriva omului. Acesta, în lăcomia, în neştiinţa sa o poate desfiinţa, dezlănţuind din nou războiul între pământ şi forţele eroziunii, dărâmându-şi astfel temelia propriei sale existenţe. Întotdeauna firea a întins omului ramura de măslin, dar acesta, spre nefericirea sa, n-a ştiut să o primească şi să o păstreze. Şi întotdeauna pedeapsa a fost amară. Căci ce altă explicaţie poate să aibă faptul că pământul podgoriei noastre ne fuge de sub picioare, că inundaţiile devin din ce în ce mai frecvente şi mai primejdioase, că pământul se scufundă şi că noroiul şi nisipul munţilor schimbă cursul apelor şi împotmoleşte gurile Dunării. Ce altă interpretare pot să aibă coastele goale, ţinuturile pustii, sălbatice din bazinul Mediteranei. Pădurea, odată distrusă de tulburările provocate de intervenţiunile nepricepute ale omului, numai cu greu se poate reface. Vegetaţia forestieră trebuie să bată din nou drumul de milenii, să se războiască mii de ani cu eroziunea, pentru ca să poată recâştiga poziţia odată pierdută. Cei ce lucrează cu forţele naturii ştiu că un echilibru odată rupt, numai cu greu şi foarte târziu se poate restabili. Despădurirea merge mână în mână cu decadenţa popoarelor ce au desăvârşit-o. MARIN DRĂCEA

,,Consideraţiuni asupra domeniului forestier al României” Conferinţă ţinută sub auspiciile Ateneului Român, la 14 februarie 1937

OFICIAL, LE MERGE BINE ● Mina de la Crucea – leucemie, cancer, boli de inimă

Crucea e ultima mină de uraniu funcţională de la noi din ţară. Oficialităţile şi conducerea minei spun că nu sînt probleme de mediu, iar minerii se plîng de toate bolile pămîntului.
După primul panou cu “Acces interzis” de pe drumul care leagă satul de mină, un bărbat sare ca ars, făcînd semne. Oprim. Paznicul trece agitat podul de lemn de la punctul de control, lăsînd în urmă doi tovarăşi în pantaloni scurţi, care se scobesc în dinţi în faţa unor resturi de mîncare.
“E interzis, e interzis”, ţipă paznicul. E un băieţandru speriat, cu ochelari cu multe dioptrii. Şi-a tras repede pe el o haină vişinie care-l etichetează ca asigurator al securităţii în zonă.
Mina de uraniu e zonă de securitate clasa I. Deci nimeni nu poate intra să fure minereul, dar eu oricum aş paria că n-are chef nici un mare hoţ internaţional de material radioactiv să dea la tîrnăcop şi să care cu roaba, aşa cum fac minerii, ca să obţină preţiosul zăcămînt.
TOATE “BUNE”. În sat, la Crucea, oamenii sînt vorbăreţi. Pensionarii şi văduvele care primesc pensie de urmaş după soţii care au lucrat în mină au gura slobodă, că n-au ce pierde. Actualii angajaţi vorbesc şi ei, dar fără să-şi spună numele. “Nu mi-e teamă că mă dau afară, dar mă mută pe undeva unde e şi mai greu”, ne explică unul dintre mineri.
Potrivit Agenţiei pentru Protecţia Mediului (APM) Suceava, care are în responsabilitate şi mina de la Crucea, în zonă nu există elemente de îngrijorare. Apa nu e afectată, solul nu e afectat, cazurile de cancer înregistrate sînt în grafic. Nimic anormal.
Se crucesc oamenii din Crucea, cînd aud de atîta normalitate oficială. Minerii scot din memorie, unul după altul, cazuri de colegi morţi. “Leucemie, cancer, inimă, ficat. Asta te termină la uraniu.” Maria Ilie e una dintre cele zece văduve de pe uliţa care trece prin sat şi urcă la mină. Soţul ei a lucrat la uraniu 23 de ani. Primeşte pensie de urmaş după el – 300 de lei. “Bolnav şi de inimă, avea şi cancer la pancreas”, îşi aminteşte femeia.Mai sînt şi cei care au fugit de uraniu, s-au dus pe la cîmpie sau prin străinătate şi au murit pe acolo. “La uraniu e muncă grea, corpul e slăbit după 15 ani în mină. Nu mai rezistă să faci iar muncă grea în altă parte”, spune Paul Bîrsan.S-AU TOPIT. “Ionel Hagiu, sărăcu… A zis că a scăpat de uraniu cînd a plecat să muncească în Italia. Dar a început să se usuce şi dus a fost”, îşi aminteşte Ion Muscalu, “pensionar tînăr, cu 22 de ani de mină”. Apoi, ceilalţi pensionari strînşi la o vorbă de duminică numără copiii din Crucea născuţi cu malformaţii. “Sînt cinci numai la blocuri”, spun oamenii. Grea treaba cu copiii, spun minerii, chiar cînd pe lîngă noi trece un cărucior cu gemeni. “Întîi îţi cade dantura. Apoi începe să-ţi cam cadă tot”, spune unul din tinerii pensionari, măsurîndu-se de la piept în jos. Şi apoi, ca să fie sigur că am înţeles: “Mie puteţi să-mi aduceţi şi două striptizuri din alea, că tot degeaba. După ce ai lucrat la uraniu, se mai prind copiii cum se prinde nuca în perete”, spune bărbatul.
Paul Bîrsan (54 de ani) îşi aminteşte cu ce echipament de protecţie lucra în mină cînd s-a angajat, în tinereţe – salopetă, cască obişnuită şi cizme. Echipamentul e valabil şi azi. “Ne mai dau în plus nişte săpunele”, spune un miner. Măcar nu sînt deranjaţi de şobolani la locul de muncă. “Nu stau ei la radiaţiile alea şi nici n-ar avea ce mînca, la cît e de sărăc minereul”, spune un angajat.
Minerii spun că au salarii de 1.500 de lei, la care se adaugă diverse sporuri. Şi din care se scad diverse “neîndepliniri de plan”. Ies la pensie după numai 15 ani de mină. S-ar duce în altă parte, dar în zonă e sărăcie, nu e de lucru. De altfel, în ciuda frisoanelor pe care le produce ideea de a lucra cu uraniu, directorul tehnic al minei spune că sînt cel puţin 1.000 de cereri de angajare.
Minerul care deţine recordul de vîrstă la Crucea e Alexandru Borşan. Are aproape 70 de ani şi vreo 40 de kilograme.
FĂRĂ MEDIC. Mina de uraniu nu mai are de mult cabinet medical. În fiecare an, pentru mineri vine un fel de caravană medicală. Li se fac radiografii şi analizele de bază. “Dar parcă ştii vreodată ce ai… Rezultatele vin după jumătate de an şi oricum nu înţelegi nimic din ele”, spune unul dintre mineri.
Satul are doar un medic de familie, care şi acela vine o dată pe săptămînă. “Am avut o doctoriţă din asta tînără la dispensar, dar nu ştia nici pe ce lume e. Eu, decît să mă ducă la una care stă să citească în carte, în faţa mea, ca să-mi spună ce boală am, mai bine mă duc direct la babe, îmi spun că e cazul să mă pregătesc de parastas şi ştiu o treabă”, rîde un pensionar.
Lucrează ca-n vremea dacilor“Lucrăm cu tîrnăcopul, cu lopata. Cărăm cu roaba. Ca pe vremea dacilor”, zîmbeşte un miner. Directorul tehnic al minei spune însă că acesta este sistemul clasic de lucru la uraniu şi că e conform normelor, ca şi echipamentul de protecţie al minerilor – salopete, cască, cizme. Plus o baie la ieşirea din mină, care intră tot la sistemul de protecţie. Minereul de uraniu pleacă de la Crucea la gara Argestru din Vatra Dornei şi de acolo spre Feldioara, cu trenul. Pînă la Argestru este transportat cu camioane acoperite de prelată, metodă care a adus multe discuţii şi reclamaţii de la autorităţile din Vatra Dornei. Mai mult, i-a cam pus pe fugă pe turişti şi pe cei care intenţionau să-şi cumpere case pe Valea Bistriţei, pe traseul celor 35 km pe care trec camioanele cu uraniu.
Apă cărată din pădureCrucea e un sat pîrlit, cam singurul de pe malul Bistriţei, pe drumul spre Vatra Dornei, care nu s-a umplut de vile. Casele din Crucea sînt vechi, jerpelite, cu o vagă urmă a unei bunăstări pe care trebuia să o fi avut cîndva oamenii din zonă. Din blocurile construite pentru mineri, doar căminul de nefamilişti, murdar şi fără geamuri, nu mai e de mult timp locuit. Celelalte – blocuri de garsoniere sau de apartamente cu două-trei camere – sînt pline. Firma care e acum proprietara blocurilor vinde un apartament de două camere cu 30.000 de lei. Apa care curge la robinete nu e de băut, iar încălzirea se face la sobele care au înnegrit pereţii blocurilor. Oamenii din Crucea merg după apă, cu bidoanele, tocmai la izvoarele din pădure. “E gata colorată, nici cafea nu trebuie să mai pui în ea. Şi ai şi rîme asigurate, dacă vrei să dai la peşte”, spune una dintre locatare.FĂRĂ PROBLEME“Au fost sesizări şi verificări în privinţa minei de la Crucea. S-a constatat că nu sînt afectate nici apele, nici solul, nici aerul, nici sănătatea oamenilor. Afectat a fost turismul. În urmă cu cîţiva ani, un grup de israelieni a renunţat la vizita în zona Vatra Dornei, de teama uraniului de la Crucea, despre care citiseră în presă”
Iluţă Cocriş - inginer APM Suceava
Sursa: Jurnalul National

Nu stiu din ce publicatie provine textul de mai jos, dar a aparut in urma cu cateva zile.

Bogdan-Alexandru Chesa

Dotati cu jeep-uri, proiectoare si pusti cu lunetã
Trei borseni au decimat cerbii din Muntii Maramuresului si Bistritei
Autor: Vasile Dale

Noapte de noapte au iesit la vânãtoare cu jeep-urile în pãdurile din Muntii Maramuresului si Bistritei, probabil chiar si în ariile strict protejate. Înarmati pânã în dinti, au reactionat violent în momentul în care s-au simtit încoltiti de oamenii legii. Au rãsturnat o masinã de politie, dupã care si-au abandonat unul din autovehicule în munti si s-au ascuns. Protagonistii acestui scenariu, desprins parcã dintr-un film, sunt trei borseni, care, din datele de pânã acum, se pare cã au ucis ilegal sase cerbi.
Douã din animalele împuscate au fost recuperate, iar politistii din judetul Suceava, unde au fost înregistrate actele de braconaj, au demarat o amplã anchetã. Primele indicii referitoare la acest caz au apãrut acum trei sãptãmâni. Sãtenii de la limita cu judetul Maramures au auzit împuscãturi noaptea în pãdure si au sesizat pãdurarii.

Reprezentantii Clubului Vânãtorilor si Pescarilor Sportivi (CVPS) din Vatra Dornei au bãnuit de la început cã braconierii erau maramureseni pentru cã acestia nu s-au jenat sã îsi ascundã numerele masinilor cu care rulau noaptea prin pãdure. Oamenii legii au decis sã stea la pândã, iar în scurt timp au obtinut primele probe concrete în acest caz.

“În zona numitã «Zugreni» din Muntii Bistritei am gãsit un exemplar de cerb mort prin împuscare. Trei nopti mai târziu am aflat un alt exemplar împuscat”, a relatat Costeliuc Filaret, seful CVPS Vatra Dornei.

Pândele au fost intensificate, iar duminica trecutã în jurul orei 1.40, oamenii legii au dat nas în nas cu braconierii. “Am zãrit trei masini, printre care si un jeep verde cu numãr de Bucuresti, de leasing. Din masinile respective, mai multe persoane foloseau proiectoare pentru a da de urma animalelor. Dupã câteva minute, s-au auzit si primele împuscãturi.”

Braconierii s-au nãpustit cu jeep-ul în barajul politiei
Pãdurarii si politistii au intervenit ca sã îi captureze pe ilegalisti. Pe Valea Bistritei, în zona localitãtii Tornari (DN 18), a fost organizat un baraj rutier. “Jeep-ul a rãsturnat efectiv masina politiei si a reusit sã treacã. Celelalte douã masini erau înmatriculate în Maramures. Dupã alte câteva sute de metri, jeep-ul a fost abandonat. Lângã el erau mai multe proiectoare puternice, precum si actele masinii”, a mai povestit Costeliuc Filaret.
Politistii au reusit sã identifice proprietarul masinii abandonate. Ei spun cã acesta se numeste Nicoarã Timis si cã este din Borsa. La scurt timp dupã incidentul de pe DN 18 si au descoperit în pãdure si o carabinã cu lunetã care a fost aruncatã de braconieri în momentul în care si-au dat seama cã sunt urmãriti de politie.

Politistii de la Vatra Dornei nu au vrut sã comenteze incidentul. La rândul lui, purtãtorul de cuvânt al Inspectoratului de Politie Suceava a refuzat sã dea detalii despre caz specificând cã abia luni va putea pune la dispozitie date suplimentare.

Vânãtorii din Vatra Dornei sunt însã extrem de revoltaþi de cele întâmplate. “Noi facem tot posibilul sã combatem braconajul prin organizare de puncte de pândã lângã Drumul Naþional 18, deoarece în ultima perioadã în aceste zone am avut mari probleme. Din pãcate, armamentul pe care-l folosesc braconierii este ultramodern si performant”, a spus Dan Lungu de la Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic ºi de Vânãtoare Suceava.

Despre borseanul Nicoarã Timis am aflat cã ar fi avut avut multe probleme cu legea. Nu în tarã, însã, ci în Italia, unde se pare cã a fost chiar si condamnat. Urmare a acestui fapt are interditie sã intre în Peninsulã. Borsenii vorbesc cã bãrbatul ar detine ilegal armament, dar cã, desi e cunoscut acest lucru, nimeni nu l-a luat vreodatã la rost.

Despre ceilalti doi braconieri cu care a “lucrat” Timis nu se stie deocamdatã mare lucru. Se pare cã unul dintre ei este vecinul acestuia. Pagubele fãcute de cei trei borseni sunt foarte mari având în vedere cã pentru vânarea unui singur cerb se plãteste legal 100 de milioane de lei. Vã vom tine la curent cu evolutia acestui caz. Probabil cã si politistii maramureseni vor face investigatii referitor armele detinute ilegal la Borsa.