Valea Bistriţei

Valea Bistriţei, cu un traseu semnificativ, s-a impus semnificativ şi în Munţii Bistriţei, contribuind la modelarea acestora. Începând de la ieşirea din Depresiunea Dornelor şi până la intrarea în Cracău-Bistriţa, râul şi-a săpat o vale adâncă, despre care se susţine, că îşi menţine actualul curs din Sarmaţian, pe acest traseu tăind formaţiuni mai dure(Cheile Zugreni cu versante abrupte) cât şi mai friabile(Broşteni->Borca->aval). Zona de lărgire de la Broşteni şi până la Poiana Teiului este marcată de prezenţa a numeroase aşezări. În privinţa circulaţiei de pe Valea Bistriţei, trebuie amintit că "drumul plutelor" a fost înlocuit cu unul rutier, iar la coada lacului a fost construit viaductul Poiana Largului, ce face legătura dinspre Vatra Dornei spre Târgu Neamţ şi Piatra Neamţ. Valea Bistriţei, ca urmare a amenajărilor hidroelectrice, a devenit o importantă zonă turistică, atât prin potenţialul propriu ca şi a posibilităţilor de pătrundere în zonele montane din vecinătate.

joi, 19 martie 2009

Urmeaza coborarea si aveam trei variante: una pe traseul pe care am venit; o alta pe muchia golasa care se desprinde spre vest, trecand pe langa o stana pana la trecatoarea Stanisoara; a treia spre Valea Farcasa. Am optat pentru aceasta ultima varianta. Asa ca am coborat pe traseul pe care am venit pana la stana nr. 3, iar de aici am luat-o spre stanga. Prindem repede un drum forestier si ne gandeam cu groaza la cei vreo 20 de kilometri pana la Farcasa. Am avut insa noroc si aici. Ne-a luat un camion care transporta lemn, pana la soseaua nationala.

Muntii Stanisoarei: peisaj tipic Carpatilor Orientali, aici pe Valea Farcasa.

In concluzie, putem spune ca am intrat in doua masive pitoresti, unde natura mai este inca la ea acasa, desi pe vai exploatarile forestiere sunt importante. Nu am gasit harti ale masivelor, doar schite. De aceea a fost destul de greu sa facem o descriere foarte precisa; multe vai, stane sau alte repere nici nu au nume.